Hai hui pe coclauri...

De abicei ajung in zona asta dimineata. De data asta am ajuns la ora inserarii si n-am regretat. Am prins un apus excelent pe valea Ialomitei. Ma gandesc ca ar trebui sa-i multumesc Mayei ca exista. Ea hotaraste cand si unde ne plimbam si ....se pare ca nu greseste niciodata! :)
 V-am mai aratat gardul asta, in alt context, aici. Este un gard care imprejmuieste Gradina Zoologica si care poate fi vazut atunci cand te deplasezi pe malul Ialomitei,venind dinspre Parcul Chindiei. De data asta arata altfel in lumina asfintitului. Zona din spatele gardului nu arata chiar bine, din pacate.

Mergand mai departe am admirat desenele de pe stalpii de sustinere a podului. Cineva a gasit un bun loc de transmitere a mesajelor de iubire si iertare totodata! :)

Am trecut de partea cealalta a podului unde am ramas putin sa admiram apusul. Este pentru prima data cand vad apusul pe Ialomita. 

Am hotarat apoi, sa nu ne intoarcem pe drumul pe care am venit, asa ca am urcat pe pod, de unde am privit râul 

  si canalul paralel cu râul, in care se reflectau copacii aflati pe mal.

Am auncat o privire inapoi spre pod, atrasa de zgomotul pasarilor care veneau spre cuiburile aflate in copacii din vale. 

In fundal se vad dealurilșe aflate in apropierea orasului

Si cum Maya devenise foarte agitata, mi-am pus aparatul in rucsac si ne-am indreptat spre casa! :)

Sper sa va placa atmosfera acestui asfintit si sa va bucurati asa cum m-am bucurat eu ! 

Impartasesc aceasta bucurie cu oaspetii Theresei, gazda rubricii de azi, Good Fences si cu toti vizitatorii mei!