Totul e bine cand se termina cu bine!

Partea I

    Sambata, m-a prins intunericul in parcul Chindia. Nu e nimic neobisnuit in asta. Nici faptul ca am vrut sa fac o poza nu e neobisnuit. Cum sa fac insa, sa obtin  cat de cat o poza nemiscata pe intuneric? Iti trebuie un trepied sau ceva pe care sa asezi camera. Si cum sotii sunt gata oricand sa indeplineasca rugamintile sotiilor, sotul meu a gasit o piatra pe care s-o folosesc pe post de trepied. Am scos camera din rucsac, am lasat rucsacul jos si om facut aceasta poza. 

Apoi, am schimbat "punctul de statie" pentru o alta poza. Am insfacat rucsacul si camera, sotul a luat piatra trepied, am ales locul si am facut o alta poza. Gata! Am plecat apoi acasa.  Maya deja  incepuse sa dea semne de stres, ca de fiecare data cand fac poze!

Partea II

     Duminica dupa-amiaza, dupa ce sotul mi-a atras atentia ca m-a sunat Ile si eu nu am raspuns, am incercat sa gasesc telefonul. Nimic, nici urma de telefon in casa! Unde putea  fi? Cred ca l-am pierdut in  Chindia!!! Era singurul loc unde am iesit sambata. Regrete, vaicareli, dureri de cap, toate la pachet. Era telefonul pe care il aveam de la Ile, si ... era a treia oara cand pierdeam un telefon.  Prima data mi s-a intamplat in 2014, in Germania. Era un Nokia de care nu-mi parea prea rau. Atunci l-am gasit la obiecte pierdute si l-am recuperat! A doua oara in decembrie 2015,  acelasi Nokia . De data asta mi-a cazut in zapada aici in Targoviste. L-am recuperat dupa trei luni, primavara. L-a gasit o doamna care lucra in zona Primariei. Astat sub o gramada de zapada pana a dat caldura! 

De data asta  nu cred ca mai am sansa sa-l gasesc! Ne-am hotarat totusi sa mergem in Chindia. L-am rugat in gand pe Sf. Mina sa ma ajute sa-l gasesc! (Stiti cine e Sf Mina, nu-i asa? E sfantul care ii ajuta pe cei pagubiti!)  :) Pe mine m-a ajutat de multe ori!!!

Partea III

  Am ajuns in Chindia. Primul loc in care ne-am oprit a fost in zona in care am facut poza de mai sus . Am cautat piatra folosita pe post de trepied . Era acolo unde o lasasem. Sotul apeleaza numarul telefonului si ne apucam de cautat. Telefonul suna, dar...nu l-am gasit in zona. Am plecat dezamagita spre lac. Mai facusem si acolo o poza, dar posibilitatea sa-l gasesc era din ce in ce mai mica. M-am gandit ca de data asta, Sf. Mina era in " concediu" . Cat sa mai aiba grija de telefonul meu!!! Sotul incerca sa ma consoleze, argumentul suprem fiind ca era doar un obiect! Fata de pierderile de toate tipurile suferite de-a lungul vietii, asta era printre cele mai mici. Da, dar pentru mine avea valoare sentimentala. Nu l-am gasit nici in zona lacului. Ne-am hotarat sa ne reintoarcem sa mai cautam inca o data in zona Curtii Domnesti. Sotul a apelat din nou numarul. Telefonul suna, suna, suna..... noi cautam... La un moment dat sotul zice : "E aici! Il aud, dar nu-l vad".  M-am dus langa domnul meu si , la un metru distanta, l-am zarit!!!!!! Cu fata in jos, ma astepta cuminte in iarba! L-am ridicat si, desi il aveam in mana, inca nu-mi venea sa cred ca Sf. Mina m-a ajutat inca o data!

sursa foto-internet

Asa cum zice Ile, cred ca sfantul Mina si-a pus vre-un ucenic sa aiba grija de telefoanele mele! Multumesc, Sfantului si il rog sa nu ma paraseasca la necaz! :)